Save Cioini

.

2010-12-15T18:15:00.004+02:00

Blogul se muta de tot pe cioini.wordpress.com

2010-12-14T14:32:00.002+02:00

Sa aveti o zi buna astazi.

A mea a inceput bine. A venit doctorul la vizita mai devreme, dar am mancat de pranz si a durat pana am savurat toate felurile. Analizele mele sunt din ce in ce mai bune, mai putin trombocitele care sunt in scadere. Asa ca voi avea o perfuzie cu un concentrat de trombocite.
Nu ajung diseara acasa, ci de abia joi, pentru ca joi dimineata mai am un control, un set de analize de sange si o discutie cu un alt doctor care imi va spune daca este ok sa zbor acasa sau nu. Sunt increzator si cred ca imi voi cumpara si biletul de avion pentru joi seara. Am cautat si biletul de intors in Viena deja, dar nu prea sunt zboruri in perioada 24-25 decembrie si cele care sunt sunt foarte scumpe. Trebuie sa vorbesc cu Mos Gerila sa-mi imprumute un ren, pentru ca sigur ies mai ieftin. Din pacate am fost sfatuit sa nu vin cu colegii mei, Cristi si Margineanu, pentru ca am inca valorile prea mici ca sa suport un drum lung, si va trebui sa zbor. Sa vedem ce solutie aleg pana la urma, sa nu periclitez nimic prea grav, nici sanatatea, nici portofelul.

Fug sa caut solutii pe net si se pare ca pot ajunge la petrecerea de Craciun :)

Vorbim mai pe seara,

Saptamana mai buna sper ca incepe de maine

2010-12-13T22:13:00.001+02:00

Buna seara doamnelor, domnisoarelor, domnilor si domnisorilor,

Intotdeauna am fost curios de ce cuvantul "domnisor" nu prea apare, toti prezentatorii rezumandu-se la doamne, domnisoare si domni. Cred ca doar cele trei categorii conteaza.
Baietii stie toata lumea ca se maturizeaza mai tarziu, cheltuiesc banii pe prostii, nu prea sunt interesati de apelarile politicoase (pentru ei nu prea conteaza daca ii apelezi cu bai, frate sau cu prenumele), deci nu conteaza prea tare ca si categorie. De abia cand ajung domni tind sa atraga atentia prezentatorilor. Asta e. Mai trebuie sa studiez subiectul.

Nici astazi nu am fost externat, dar sper ca maine... n-o sa mai fiu asa dezamagit. Stiu ca am valorile jos, stiu ca nu vor sa-si asume riscuri, si cred ca nici eu nu vreau, dar nu am pe cine sa dau vina si ma irita la culme asta. E ca atunci cand vine o grindina si iti cam strica masina. Esti nervos, dar nu prea e vina nimanui. Eventual a ta ca nu ai CASCO. Nici astazi nu s-a intamplat mare lucru in spital, doar ca am vorbit mai mult cu Herr Tobler, al carui prenume l-am aflat si este Robert. Dar imi place mai mult Herr Tobler (ca in Toblerone). De cand tot vin prin Viena, mai pentru distractie si bautura (nu zic femei ca sa nu credeti ca tratez femeile ca pe niste obiecte :)), mai pentru chimioterapie si teste, am vazut ca vienezii, sau doar cei pe care i-am intalnit, nu sunt vehementi cu nici un subiect. Pot avea o parere clara si bine definita legata de ceva, dar iti asculta punctul de vedere si nu sunt vehementi daca nu esti de acord cu ei. As fi curios sa vad o cearta intre ei, pentru ca pana acum n-am avut ocazia. Glumesc, dar cred ca m-ar face sa ma simt ca in Romania :))

Cred ca noi romanii suntem prea stresati si ne stresam singuri cu niste probleme care de fapt nu exista. V-ati intrebat vreodata de ce ne grabim intotdeauna, sau de ce claxonam non-stop, sau de ce suntem violenti verbal pentru niste motive cel putin stravezii? Eu cred ca este din cauza neaplicarii legii :) Daca s-ar aplica legile, oamenii, chiar daca ar fi la fel de nesimtiti, macar ar trai cu frica sa nu plateasca vreo amenda prea mare pentru nesimtirea care mi se pare ca ne inconjoara din ce in ce mai strans. De asta imi place in tarile din vestul Europei. Nu exista nici acolo caini cu covrigi in coada, dar grijile de baza, ca ce sa mananc maine, sau ce-i pun pe masa copilului, sau cat costa haine noi, cat costa mancarea, intretinerea si alte cheltuieli zilnice, nu sunt atat de mari. Sunt convins ca si in tarile asa zis civilizate exista coruptie si se fura (n-am inventat noi roata in domeniul asta), dar se fura pe ascuns, nu asa pe fata ca la noi. Pentru ca ei au legi care din cand in cand se aplica. Dar comentez degeaba, oricum nu se intampla nimic si am ajuns si eu ca multi romani care comenteaza, dar nu fac nimic. True :)

Hai sa va zic ce am de gand sa fac maine, in eventualitatea ca primesc externarea, entlassung pe germana :D Am de gand sa-mi iau bagajul, cunoscutii stiu ca nu prea desfac nimic din el si va spun imediat ce e in mintea mea si de ce nu o fac, sa ies pe poarta clinicii si sa nu ma mai intorc decat odata cu Mos Craciun, pe data de 25 decembrie. Cred ca o sa vin mai devreme ca Mosul, pentru ca in timp ce el vine seara, eu trebuie sa vin pentru analize dimineata, sa vedem daca mai sunt bun de ceva dupa o saptamana si jumatate de libertate.

Sa-mi tineti pumnii maine, poate scap de aici, oricat de frumos ar fi :)

V-am pupat,

2010-12-13T10:51:00.002+02:00

'Neata,

Incep o saptamana noua, dar sper ca doar prima zi este in spital. Vedem dupa analize. Astazi nu prea mi-a placut cum m-au trezit - ori a venit masa prea devreme, ori m-am culcat prea tarziu aseara. Indiferent care a fost cauza, este vina lor.
A mea nu poate fi, pentru ca sunt subiectiv. Diseara se intalnesc niste prieteni ai mei cu "directoarea mea de programe" (sau de campanie publicitara :)) sa stabileasca strategia pentru perioada urmatoare. Mi-ar placea sa particip, dar doctorul tare mi-e ca o sa fie de alta parere. M-am trezit un pic vesel astazi, dar propria greutate corporala mi-a intunecat un pic fericirea. Lunea este ziua in care trebuie sa ne cantarim. Lunea trecuta aveam 89.8 kg. Lunea asta am 91.3 kg. Diferenta de 1.5 kg este acumularea de masa musculara cred, ca tesut adipos aveam deja cam mult :))

Mi-a trecut, sunt vesel iar. Am primit un telefon care mi-a marit starea de veselie - m-a sunat Cristi, un prieten si coleg. Are o lucrare in Germania si banuiesc ca il are si pe Margineanu cu el (alt prieten si coleg, care are o gramada de replici criminale), de care este nedespartit :). M-a sunat sa ma anunte ca au lucrarea saptamana asta si ca joi seara sunt in Viena, la intoarcere, si daca nu sunt in spital ma iau cu ei spre casa. Chiar daca n-o sa pot pleca (inca nu stiu care e recomandarea doctorului), mi-ar face mare placere sa-i vad :) O bucatica de Romanie in Viena. Nu pot cere mai mult in fiecare saptamana.Si daca am voie sa plec acasa vineri... O excursie de 2 zile cu masina cu Cristi si Margineanu ar fi me-mo-ra-bi-la. Asta ar fi incununarea anului asta, care n-a fost prea vesel. Dar dupa asa o excursie... n-as mai putea comenta nimic :) Sper sa am vesti bune cam intr-o ora :)

Astazi primeste mama testele HLA si astazi aflu daca o prietena a ei ma poate ajuta cu cautarea unui donator compatibil in Romania. Tineti-mi pumnii. Trebuie sa fie o zi buna, pentru ca de vreo ora imi bate soarele in geam si apoi in ochi. Mai am putin si cad din pat incercand sa ma feresc de el, pentru ca perdeaua e cam departe si nimeni nu isi da seama cata nevoie am sa fie trasa astfel incat sa ia atitudine si sa acopere soarele :))

Intru un pic pe net ca astept vizita.Vorbim mai tarziu. Sau scriu eu.

Sanatate maxima,

Fara evenimente

2010-12-12T22:55:00.003+02:00

Salut, Am intrat doar sa scriu ca astazi nu s-a prea intamplat nimic in spital. De fapt, nimic, nimic. M-am uitat la serial si am tot schimbat tema blogului. Pana la urma am revenit la cea initiala. A fost un fel de zi pierduta. Dar pierduta cu folos.
E un non-sens, dar cu un fel de sens pentru mine – sper ca sunt mai aproape de iesirea din spital. Nu prea e fun sa scriu, caci nu-mi vin idei daca nu s-a intamplat nimic.
Hai sa scriu despre ce nu s-a intamplat astazi. N-am muncit aproape deloc la blog, pentru ca mi-a fost un pic lene. Nu mi-am taiat unghiile de la manute, pentru ca mi-a fost lene de fiecare data sa ma intind dupa gentuta cu cosmetice. De asemenea nu am pus la locul lor in mapa analizele de sange de ieri si de astazi. Iata alte motive sa o consider o zi pierduta.
Am un singur motiv sa nu o consider pierduta – m-am jucat Monopoly. Pentru ca reteaua spitalului este f securizata, sau au un admin nu prea priceput care a preferat sa inchida toate porturile si majoritatea serviciilor, nu ma pot conecta la VPN-ul de la serviciu, nu ma pot juca Counter Strike, desi fiiind pe wireless nu cred ca puteam oricum, si nu pot scoate filme de pe vreun site de torrente din Romania. Asta este. In situatia data ma joc Monopoly intr-un joc flash, pe net. Ma uit si la serialele pe care le am pe laptop, desi le parcurg intr-un mod ametitor de rapid. Am inceput sa le vad cu pauze, ca sa nu se termine inainte sa ies din camera asta.
Si mai am inca un motiv – astazi am invatat sa spun datele si zilele saptamanii in germana de la Herr Tobler. Mai am inca pana traduc ce-mi da Cezar (stie si el ca exagereaza), dar nu prea mult. In curand o sa vorbesc cursiv. Ma gandesc ca ar trebui sa ma tin macar de o limba pana la capat. Cu franceza, maghiara sau spaniola nu a prea mers. Macar cu germana sa ma tin de cuvant c-o invat, caci in fond este cea mai melodioasa )
Somn usor si o saptamana usoara si distractiva,

2010-12-12T11:11:00.001+02:00

Neata,

Sunt un pic obosit poate, pentru ca ieri am terminat transfuzia la 22.30 ora Romaniei, dupa care eu inca functionez. Sper sa am analizele ok astazi, dar sa trec la alt subiect. Ce-mi place in spitalul asta f tare este trezitul dimneata:
nu vine nimeni sa te trezeasca si apoi sa-ti ia sange imediat sau sa-ti dea mancarea sau altceva. Intai deschid usa si dupa vreun sfert de ora, poate chiar jumatate de ora incepe activitatea. Cele 10-15-30 de minute de leneveala dimineata fac toti banii – cele mai bune minute din intrega zi. Stiu ca trebuie sa ma trezesc, dar stiu si ca mai pot sa ma intind, sa ma intorc pe partea cealalta, sa ma uit pe tavan, si e super misto Dupa aia incepe activitatea, dar am 0-15-30 de minute doar pentru mine, pentru ca nimeni nu vorbeste, cel mult se aude cate un Guten Morgen.

Stiti cum barbatii au impresia ca ei sunt cei mai buni la orice sport fac? Recunoastem foarte greu ca nu suntem buni la ceva. Desi in mod normal nu tin minte ce visez, azi dimineata mi-am adus aminte finalul visului pe care-l aveam – eram pe o partie de schi in plina… As vrea sa scriu coborare, dar ca sa fiu sincer, era cadere. Din pacate pentru ca sunt prea agitat nu prea reusesc o coborare cap coada fara cel putin o cazatura intr-un moment culminant, si de obicei se intampla in momentul in care-mi vine in cap: “Mama ce bun sunt, n-am cazut de data asta”. Oricum, ultima parte a visului era o cadere in care eu eram ca un bulgare de zapada si… m-am trezit destul de vesel, surprinzator. Cred ca m-am trezit vesel pentru ca, desi nu stiu sa schiez prea bine probabil, imi place totusi. Ma tin pe picioare pe orice fel de partie cred, dar daca ma grabesc cad sigur ) Ultima data cand am schiat, acum doi ani aproape, doi ani ffff lungi, si tot in tara asta, am avut un concediu chiar de neuitat. O sa revin la de ce a fost de neuitat, dar sa termin cu schiul. Mi-am adus schiuri de acasa, schiuri noi noute, drepte (pentru ca meseriasul din mine apreciaza viteza se pare) si foarte lungi, 2.03m, si peste toate astea de curse. Nu stiu ce a fost in capul meu, dar probabil daca m-ai intreba daca vreau sa conduc o masina de Formula 1 as vrea, fara sa realizez ca nu ma ridic la nivelul pilotului de Formula 1, exact cum nu ma ridicam la nivelul unui schior recomandat pentru schiurile alea. Dar in mintea mea suna f bine: schiuri drepte, lungi, de curse. Nu prea multa logica though. Oricum dupa prima zi de schiat pe ele, m-am dumirit de ce erau de curse si probabil pt schiori profesionisti: pentru ca nu erau pt mine . Am luat nenumarate cazaturi si de a doua zi am inchiriat schiuri. Chiar daca mi s-a atras atentia sa nu incerc sa ma dau pe ele, mai ales pe partia neagra din statiune, raspunsul meu a fost: “lasati-ma, ca stiu eu mai bine”. Am stiut eu mai bine doar in prima zi si am regretat asta inca doua zile dupa, din cauza durerilor de genunchi. Altadata o sa fac totusi la fel, pentru ca oamenii incapatanati nu invata decat singuri )
Sa revin la concediul perfect: a fost perfect pt ca era primul, si din pacate ultimul pentru vreo 5 ani, concediu al meu la schi si pentru ca am fost cu niste prieteni apropiati: Cezar cu Diana, Cristi cu Ioana, Laura si prietena mea Cristina. Si pentru ca nu prea am avut nici macar discutii in contradictoriu, d-apoi certuri. Nici intre noi, dar nu m-am certat nici cu Cristina prea tare, desi multa lume stia ca pe asta se bazeaza relatia noastra. Si pe langa prietenii cu care am plecat de aici, ne-am intalnit direct acolo cu prietenii nostri spanioli Dani, Monica si Manel. Este “prietenii nostri spanioli” si nu “niste prieteni spanioli” pentru ca nu avem prea multi prieteni spanioli.
Sper sa putem reedita vacanta asta in curand, dupa ce ma fac bine. Cum zice mama Cristinei: “e cazul sa ma fac bine, sa nu mai fiu in centrul atentiei”. Are mare dreptate.
Ne auzim un pic mai tarziu dupa ce imi fac siesta de dupa micul dejun

High on Life

2010-12-11T13:59:00.002+02:00

Am auzit replica asta in ep 13 din seria 3 din Two and a Half Men, cand Charlie crede ca a gasit femeia vietii sale. Foarte interesant spus, si cred ca toti am patit-o, nu numai cand am gasit femeia sau barbatul vietii sau cand am crezut ca l-am gasit sau am gasit-o,
dar poate intr-o dimineata in care soarele ne batea in geam si nu aveam program sau aveam de facut ceva placut, si tot ce se intampla in jurul nostru parea ca se intampla pentru noi, cand tot ce faceam iesea bine, si toata lumea era draguta cu noi, cu mine sau cu tine :) E haios s-o vad intr-un film, pentru ca eu n-am mai patit-o de mult :)) Tocmai mi-a stricat ce vroiam sa scriu un doctor, care a zis ca o sa mi se faca o transfuzie, pentru ca stau cam prost cu valorile analizelor de sange... Cred ca daca nu-mi faceau analize astazi ma lasau in pace. Sunt prea organizati, dar pe termen lung cred ca-mi face bine ca sunt organizati :) O sa ma uit iar la serial cat timp picura sangele, nu ca-n filme si un pic mai artificial parca - are culoare de suc de zmeura proaspat. Si cum stiu de la parintii mei ca sucurile proaspete sunt bune... Ar trebui sa-mi placa si asta.
Hai sa vorbim despre altceva acum, nu despre dispozitia mea stricata cam usor. Cum petreceti finalurile astea de saptamana, cand se apropie sezonul de schi, sarbatorile?
Eu sper sa ies de aici sa pot ajunge sa iau cadouri :) Ar cam trebui, pentru ca de multe ori uit, dar de data asta am notat in agenda.

Have fun, keep the loved ones close,

cioini.wordpress.com

2010-12-10T21:48:00.002+02:00

Salut,

Am mutat o gramada din continutul blog-ului de aici catre blogul cioini.wordpress.com. Acum trebuie sa va conving sa cititi acolo, desi acomodarea cu noul format nu e usoara :) Nici pentru mine nu este usor, dar template-ul lor are mult mai multe optiuni si interactioneaza mult mai bine cu coduri independente - te simti mai Admin, ce mai incolo si'ncoace :)
Am pus pozele mai usor, urcate direct in spatiul lor de hosting, nu ca pe blogspot urcate pe un cont gratuit de pe vreun alt site. Nu zic ca e rau aici, dar e mai bine dincolo. Si in fond trebuie sa evoluam. Mie imi pare rau ca am evoluat spre alt site-mama asa de curand dupa ce am pornit la drum. Dar mai bine mai devreme decat mai tarziu. Sper sa va placa dincolo - inca o chestie care ma face mai admin, cel putin din punctul de vedere al cuiva care n-a prea hotarat in viata lui nici pentru el, daramite pentru altcineva - comentariile imi vin spre aprobare inainte sa apara pe site :)) Ataaat. :) O sa fiu tata lor ce mai.

Sa va spun ce am mai facut astazi... Nimic. Ma tot concentrez sa-mi creasca leucocitele, dar nu ma concentrez destul. Ieri aveam 620 si astazi am750. halal concentrare. Din pacate stau tot week-end-ul aici si nu mai amdecat 3 serii din Two and a Half Men. E foarte tare serialul. Sunt unele replici de agatat destul de bune :) Daca venea vreo fata cu ele la mine, cadeam in plasa :))

Si inca ceva - am intalnit una dintre cele mai organizate femei din viata mea. SI cea mai tare chestie este ca e de varsta mea :) Am intalnit-o doar virtual, dar Cosmin a zis ca asa e si in realitate. M-am intalnit cu ea in real life prin el :) Un pic agitata, dar f organizata. Uimitor. Si are o gramada de activitati: face braduti pt copii, are un fel de post radio online, are site, are si slujba si nu in ultimul rand ajuta oameni cu probleme ca a mea, cu sfaturi, contacte, organizare si imbarbatare. In ultimele zile am intalnit o multime de oameni dezinteresati. Unii ajuta copii, familii fara posibilitati, altii ajuta oameni cu probleme de sanatate sa obtina bani de la stat pentru a-si rezolva problemele in sisteme medicale de afara, cu mai multe posibilitati de tratament. Mi-a venit o singura locutiune in minte: oameni buni. Cred ca asta spune tot.

Ma duc sa mai pieptan un pic blogul nou si sa postez postarea postata aici si acolo - repetitie enervanta :)

Salutari,

blog-ul se muta pe cioini.wordpress.com

2010-12-10T13:58:00.000+02:00

Salve,

Am primit un sfat de la o cineva cu experienta conforma caruia ar trebui sa mut blogul pe Wordpress.com. L-am mutat, ca postari, dar va rog ca pentru mutarea voastra acolo sa colaborati :) thanks :) Cateva saptamani voi posta pe ambele bloguri cred, ca sa fac tranzitia mai usoara :)

Adresa noua este: http://cioini.wordpress.com

Cioini

Cugetari tarzii sau cugetari in noaptea tarzie

2010-12-09T22:26:00.001+02:00

Buna seara,

Am ajuns la concluzia ca e bine sa stai din cand in cand singur, sa nu vorbesti si sa te gandesti la prostii, ganduri neinsemnate si neimportante, gen: ce adidasi sa-mi iau, desi nu am nevoie pentru ca am 27 de perechi (ce vreti, am si eu o obsesie :));
ce telefon sa-mi iau, chiar daca nu-mi trebuie si la cat de impiedicat sunt il spal ca pe precedentul in prima luna de folosire; ce geaca sa-mi iau desi am 3 deja (una nu se pune pentru ca este noua, dar prea mare pentru mine); ce rucsac sa-mi iau, desi n-am mai fost pe munte intr-o drumetie de cel putin doi ani si trollerele sunt mult mai comode pentru caratul prin eroporturi sau masini; ce echipament de schi sa-mi iau, desi pentru inca 3 ani dupa transplant nu am voie sa merg la schi; ce ochelari de soare sa-mi iau, desi nu am voie sa stau la soare si de cele mai multe ori port ochelari de vedere; ce bocanci sa-mi iau, desi nu am nevoie pentru ca in Bucuresti nu e ca pe munte intotdeauna, si chiar daca este, am deja doua perechi de bocanci; ce echipament de snowboard sa-mi cumpar, caci poate n-o sa-mi mai placa schiul, desi nici snoboard n-am voie 3 ani dupa transplant... Si tot asa. Mai sunt cateva de enumerat, dar mai spun doar una: ma uit cat costa, in fiecare zi, masina mea preferata: Subaru Imprezza WRX STI. Banuiesc ca majoritatea varbatilor de pe site si-ar lua masina asta, daca nu ar avea familii sau alte chestii mai importante de facut cu banii. Banuiesc ca fetele citesc de cand am inceput sa zic ceva despre masina ata doar "bla bla bla ....some more bla.... and bla bla bla.". E de asteptat, totusi o sa mai scriu doua randuri dspre masina asta. E masina pe care orice barbat si-ar lua-o, nu pentru ca e practica si are portbagajul mare, nu pentru ca e frumoasa, pentru ca Subaru nu este celebru pentru design, ci pentru cum se aude si pentru cat de toleranta este cu incepatorii, cu al sau 4x4, care totusi pentru impatimiti nu diminueaza cu nimic placerea condusului. Dar mama cum suna. Asta e - am terminat despre masini in seara asta doamnelor si domnisoarelor.

Sa revenim. Eu pot sa inteleg femeile care-i cumpara cate ceva cand sunt suparate. Sincer, toti am fi mai fericiti daca barbatii ar accepta acest lucru: femeile merita sa-si cumpere ceva cand sunt suparate, dar sa nu depaseasca un buget rezonabil. Si zic asta subiectiv - sunt ca o femeie suparata acum si vreau sa-mi cumpar ceva :))

De o saptamana ma tot uit pe net dupa diverse chestii, care nu-mi trebuie, dar pe care le vreau fara sa-mi expic de ce, gen televizoare 3d, desi nimeni nicaieri nu ofera serviciul 3D pt Romania :)), gen laptop, desi am un laptop f bun de 17 inch, un rucsac de laptop, desi abia am primit unul senzational., si tot felul de dorinte "mici" fta de dorinta cea mai mare la care va asteptati toti... Sa fiu bogat :)) Glumesc, m-am lecuit de asta. Cum zicea Homer, "nimic nu-i este dat muritorului fara truda". Am ajuns la concluzia ca nu sunt afacerist, nu sunt bisnitar si nu pot sa castig bani necinstit. Deci am in fata mea o viata de munca, sper. Macar sa-mi placa. Si pentru ca toti stam la serviciu 8-9 sau chiar mai multe ore unii, sa va impartasesc una dintre strategiile mele de viata: la serviciu trebuie sa te simti bine! Fiind cea mai lunga perioada din fiecare zi pe care o petreci intr-un anume loc, macar fa-o sa conteze. La serviciu nu te duci doar pentru bani, desi probabil ca multi ar sta acasa daca ar fi bogati, ci te duci pentru o tigara fumata intr-o pauza cu colegii, pentru o cafea si o discutie inainte sa te apuci de treaba, pentru o gluma buna sau proasta, dar o gluma :) Sunt multe motive pentru care merita sa te duci la serviciu. De cand am intalnit distractia astacontinua numita limfom si acum leucemie, am ajuns sa apreciez serviciul chiar si mai mult decat il apreciam inainte. Puteam sa stau acasa si sa muncesc de acolo, dar 10 ore as fi stat singur si as fi vorbit prin e-mail-uri - aparea sigur o problema psihica nu asa usor de rezolvat in cateva luni. Asa la serviciu a fost mult mai ok :) Dar faceti cum vreti, fiecare are alta experienta la serviciu :)

Si ca incheiere, trebuie sa stiti ca sunt mai bine organizat ca fratele meu :)) Sunt mai matur, sunt casatorit spre deosebire de el, am o casa a mea spre deosebire de el, am un plan de viata spre deosebire de el :)) Cati m-ati crezut? Sincer? Hai sa scriu adevarul, ca altfel ma cam cafteste maine cand vine iar in vizita.

Este mai bine organizat ca mine, desi nu e mai ordonat (macar atat, sa trag pe turta mea putina spuza), el e cel casatorit, nu eu, el e cel cu apartament, nu eu, el are un plan in viata, acum si eu :D Se pare ca toata lumea a avut dreptate cand a zis ca el este mai matur ca mine, dar cine sa-i creada? Si el se mai si joaca din cand in cand Starcraft 2 :)) E om matur, spuneti voi???

Noapte buna :)

Postare noua pentru joi

2010-12-09T14:50:00.002+02:00

Salut,

Am aflat ca nu-mi dau inca drumul de aici - doctorul a spus ca poate luni, daca am analizele stabile peste week-end. E totusi dragut ca la pensiune aici, cu servicii incluse (nu va ganditi la prostioare), numai ca e un pic cam scump. Trebuie sa ma concentrez sa-mi creasca leucocitele sau macar sa ramana la o valoare decenta - acum am 620 :( E un pic prea pic.
Toata dimineata am facut 3 bannere in Paint si pe un site de facut bannere gratis, dar fara prea multe optiuni. Am descoperit ca si Microsoft Office Picture Manager poate sa micsoreze poze/bannere, dar doar pastrand proportiile. Si daca eu vreau sa intind imaginea? Cred ca mai am de citit, poate nu am cautat pe unde trebuie. Oricum cu prima ocazie ii instalez si eu Photoshop-ul. Dupa ce-l instalez, macar n-o sa mai fiu frustrat ca nu stie programul ceva, ci o sa fiu pentru ca nu stiu eu :))

Am uitat sa va spun ca a plecat Wolfgang ieri din spital si am ramas doar cu Herr Tobbler (am uitat prenumele), dar care e comunicativ si mi-a scris pe o foaie cum se compun numerele si care sunt alea din care se compun cele compuse. Asta repetitie :)) Am primit de la un prieten si un blog despre cum pot invata germana rapid. In cateva zile cred ca o sa vorbesc cursiv :)) In locul lui Wolfgang a venit un om mai in varsta, pe care nu stiu cum il cheama, dar numele de familie este pe usa salonului - cand mai ies o sa ma uit. Acum sforaie si e galagios - poate nu ma uit cum il cheama pe usa :))

Astazi n-am avut decat 4 pastile de luat dimineata: una fungicida (anti-ciuperci sau anti-infectii din cauza unor agenti fungici - sper sa fie corect gramatical, desi suna fortat un pic), un antibiotic, una anti-inflamatorie si una nu stiu pentru ce :) Aia a fost cea mai buna la gust. Poate era doar un mini-drops.

Fug sa mananc masa de pranz caci am deja o ora de cand au adus-o si eu navighez pe net. Pamaaant :) De fapt: Pauzaaa. Same meaning.

Spor si realizari,

Invat germana incet, incet

2010-12-08T16:17:00.002+02:00

Am inceput de astazi sa invat sa numar. De 4 ori pe zi ne roaga o infirmiera sa ne luam temperatura, fiecare cu termometrul personal oferit de catre spital si de fiecare data eu ma chinui cu cifrele in engleza, pentru ca nu toate asistentele stiu aceaata limba. De astazi ar trebui sa reusesc s spun ce temperatura am in germana :)) De scris cifrele in germana... vorbim mai tarziu :)) Incerc sa fac niste bannere de dimineata, Cosmin stie pentru ce :),
si nu prea imi ies cum trebuie. Adica nu ies deloc, de aici "cum trebuie". Prima mentiune ar fi ca ma joc cu ele in Paint, cel mai basic program pentru desenat. De cand l-am deschis mi-am regretat cartile de colorat de cand eram mic. Pe de alta parte este foarte usor de folosit si e user friendly, dar daca vrei sa faci ceva mai complicat decat sa scrii un pic sau sa tragi doua dungi e mai greut. Asta e, daca nu am nici un Photoshop micut instalat... Probabil nu mai stiam sa-l folosesc, dar invatam de nevoie si de la al doilea sau al treilea banner incoace deja ma descurcam rezonabil incat sa pot pune un scri peste o poza micuta. Pana una alta cu Paint-ul n-am ajuns inca la banner-ul 3, amagindu-ma ca poate banner-ul 2 iese rezonabil. Un prieten al unei prietene, prietena unui prieten (mama ce-mi plac repetitiile - "aliteratiile" suna si mai bine, dar m-am prins care era diferenta intre ele, sau asa sper) mi-a facut un banner in Photoshop asemanator cu primul banner facut de mine in Paint, cel putin ca idee (il gasiti pe prima pagina, cu numerele de loto, sub poza cu numele blog-ului - mi-a facut chiar doua variante pe care le schimb intre ele din cand in cand), si acest banner arata comparativ cu al meu ca un Mercedes-Benz sau un Jaguar pe langa o Dacia 1310. Poate daca le fac mici pe amandoua ca sa nu se inteleaga mare lucru din ele o sa semene, banner-ul meu cu banner-ul lui. O sa incerc sa vad, desi fiind ochelarist de ceva ani pragul la care n-o sa mai vad diferente s-ar putea sa fie gresit si voi sa puteti vedea in continuare diferentele fara probleme :))

Oricum, fac o pauza de colorat si desenat sa mai scriu un pic. Am ajuns la concluzia ca personalul spitalului exagereaza cu curateni, chiar daca suntem intr-un spital. Si concluzia s-a rasfrans si asupra curateniei pe care o tolerez eu. Pot tolera curatenia, si chiar imi place, si aveam impresia despre mine ca sunt un tip curat. Sa va explic acum de ce am folosit verbul a tolera, cand curatenia ar trebui sa fie ceva placut si relaxant. In fiecare dimineata ma trezesc un pic mai greu pentru ca exagerez seara stand la taclale cu prieteni sau cunoscuti pe vreun fel de Messenger sau eventual pe celebrul site de socializare - Facebook. Pot sa scriu si pompos un pic, dar numai daca vreau. De obicei nu vreau :)) Undeva in jurul orei locale 8.00 vin doua asistente cu un carucior cu asternuturi sa schimbe asternuturile bolnavilor. Partea surprinzatoare pt mine este ca vin in fiecare zi!!! Nici acasa nu-mi schimb lenjeria zilnic. Poate saptamanal. De aici pana la zilnic e cale multa. Oamenii astia exagereaza cu curatenia. Inteleg ca este spital, inteleg ca avem nevoie de curatenie pentru ca avem sistemul imunitar la pamant, dar totusi: Zilnic???

Ma intind pentru jumatate de ora in patul meu care maine va fi schimbat iar, desi maine cred ca spun pas - din doua in doua zile este suficient.

V-am pupat,
Andrei

Miercuri dimineata

2010-12-08T12:31:00.001+02:00

Buna dimineata,

Pentru inca jumatate de ora mai pot saluta cu "Buna dimineata" - trebuie sa ma grabesc sa scriu sa nu depasesc jumatate de ora pana public postarea. Imi pare rau ca nu am mai scris ieri dupa pranz, dar compensez astazi :) Am transcris cele doua biopsii in germana si le-am dat spre tradus unei prietene foarte bune si apropiate de sufletul meu. Pentru ca au o gramada de termeni specializati si germana mea nu prea este :), iar Wolfgang din pacate nu ma poate ajuta pentru ca nu stie termenii in engleza, traducerea o va face un traducator specializat.

Acum am o perfuzie scurta de doua ore si cu asta termin prima tura de chimio cu noul medicament "minune". Fratele meu vine la ora 13 si mai stau de vorba in limba materna. De asemenea mai este un bolnav roman aici, mai tanar ca mine - cred ca are in jur de 22-23 de ani, cu care pot vorbi in limba noastra. E deranjant deja ca nu inteleg nimic in germana, dar astazi m-am apucat sa invat sa numar si cateva reguli de compunere a cifrelor. M-a ajutat cu o lista de numere si numerale al doilea coleg de salon, care are patul intre mine si Wolfgang. Cand termin cu tot tratamentul cred ca o sa vorbesc germana austriaca aproape bine :)

Sa va povesesc ce am facut aseara si cum m-a invins un automat de cafea, dar nu din vina mea. Am vrut sa beau un suc, ceva cu gust, pentru ca apaminerala pe care o avem in camera nu are asa ceva. Am incercat la automatul de sucuri, dar nu accepta bancnote, doar monede si eu am doar o hartie :) Mi-a sclipit creierasul si m-am gandit ca poate automatul de cafea situat mai aproape pe hol accepta bancnote. Surprinzator, accepta bancnote, avand o fanta mare deasupra careia erau doua poze, una cu o bancnota de 5 euro si una cu o bancnota de 10 euro. Aveam din amandoua :D Eram norocos. Incerc cu aia mica si apas pe butonul cu o cafea ieftina -nu pra aveam chef de cafea, dar muream dupa un suc. Automatul in schimb avea alte planuri. Am incercat cu bancotele pe toate partile si apasanad pe toate butoanele in toate combinatiile, doar, doar o accepta bancnota si imi va da rest marunt, mult marunt. Nu m-am prins ce scria pe el in germana, desi nu ma ajuta prea mult daca pricepeam - mi-a tradus Wolfgang de dimineata ce scria pe aparat: "Functioneaza" sau "Pornit". Dupa aceea mi-a explicat care era faza cu fanta pentru bancnote a aparatuluid e cafea: era intr-adevar pentru bancnote, dar eu nu am observat un locas pentru cheite mai jos de fanta - doar angajatii cu cheite pot baga bancnote in aparat. Ciudat, pentru ca bancnote au toti oamenii :)) nu doar cei cu cheite. Cam asa m-a batut la logica austriaca un automat de cafea austriac. E nativ, pe cand eu sunt un fel de expat :))

Fac o pauza pentru a-mi scoate perfuzia. Ne auzim mai tarziu un pic :)

Veste aiurea de primit dimineata :)

2010-12-07T12:34:00.002+02:00

Scriu mai devreme astazi, pentru ca tocmai am primit o veste, dupa cum zice si titlul postului, cam aiurea de primit dimineata, pentru ca are potentialul sa strice cheful pentru toata ziua. Dar asta este daca vizita doctorilor este dimineata - poate reusesc o rascoala administrativa si primim vestile proaste seara ca sa dormim si sa le uitam pana a doua zi, si cele bune dimineata ca sa avem o zi mai buna dupa.
Tocmai am aflat de la doctorul curant ca maduva mea, pentru care am facut o punctie osoasa acum cateva zile, este afectata in proportie de 80%. O sa incerc sa scanez sau sa transcriu, si apoi sa traduc rezultatele acestei biopsii si sa le urc pe Picasa (puteti ajunge la poze sau la documente dand click pe cele doua slideshow-uri gen diapozitive din partea dreapta a paginii), care m-a ingrijorat un pic - acum 1 luna si ceva maduva mea era inca buna pentru autotransplant (din pacate nu stiu in ce proportie era si atunci afectata, dar incerc sa aflu, sa vad cam car e cresterea acestui procent). Totusi pe langa fatul ca e afectata intr-o proportie mare aceasta maduva, nu se schimba mare lucru in starea mea - tot catre transplant ma indrept, doar ca acum s-ar putea sa ma indrept mai repede.

Ei, asta este. Nu putem avea vesti bune in fiecare zi, totul e ca alea pe care le consideram a fi proaste sa ne fie indiferente sau sa nu fim constienti de cat de grave sunt :) Eu o sa ignor procentul de 80%. In fond am si 20% maduva buna - nu-s rau chiar de tot pana in maduva oaselor :)

Fug sa transcriu in germana rezultatul histopatologic al ganglionul si apoi rezultatul biopsiei maduvei osoase, si apoi incerc sa le traduc cu vreun translator de pe internet :) O sa fie distractiv cand o sa-l rog pe colegul de salon sa-mi verifice traducerea - am un coleg de salon foarte simpatic, cu prenumele de Wolfgang ca Mozart (doar suntem in Austria), care invata engleza stand cu mine in salon. Stand cu el in salon incep si eu sa invat cuvinte disparate in germana - acum stiu sa spun pofta buna :D

Am fugit la scris in germana :)) Revin dupa masa de pranz cu o postare normala - asta a fost un eveniment scos din context.

Zi de postat prezentarea scurta :))

2010-12-06T22:16:00.004+02:00

Azi nu s-a intamplat mai nimic, in afara de o perfuzie de doua ore cu "picuratorul" si venirea lui Vlad si a Magdei in acest frumos oras de pe malul Dunarii albastre... Sunt aproape poet.
Magda a venit pentru serviciu,Vlad a venit sa ma ajute cu diverse chestii si ma ajuta in special moral - are bancuri gen Dexter sau Johnny Bravo, atat seci, cat si stupide - exact genul meu de banc :)) Daca nu era mai mic decat mine poate ziceam ca e mai matur ca mine, dar asa, avand eu 2.5 ani in plus de experienta vasta de viata, nu pot recunoaste. N-a stat prea mult, pentru ca unul dintre colegii de salon motaia si n-am vrut sa-l deranjam, dar se intoarce maine. Toata saptamana eu sunt Project Managerul project managerului (am scris cu litere mici ce post are el in organizarea mea) - eu ii fac orarul, eu semnez acceptanta :)) Smecherie totala. Deja ma simt mai bine numai cand ma gandesc ce putere am asupra lui acum :))

Hai sa postez prezentarea mea scurta, dar mai lunga de 1200 de caractere, pe o pagina separata la care ajungeti prin link-ul din partea de sus a paginii (Prezentarea mai lunga despre mine :)) - sa nu zic ca n-am scris si astazi.

Somn usor :) Maine va povestesc si reactia lui Vlad la postul meu. Abia astept sa-i vad fata cand vine la mine.

Zi de stat in pat, aproape degeaba = (def) duminica

2010-12-05T18:28:00.000+02:00

Hello,

Azi fiind duminica mi-am zis ca-mi trebuie o pauza. Nu din motivele la care v-ati putea astepta, gen: sunt obosit, plictisit, mi-a ajuns atata stres, etc..., ci pentru ca in cea mai mare parte a zilei mi-a fost cam lene :) Cred ca de fapt motivul principal este ca am senzatia ca astept ceva si nu se intampla acel ceva, desi n-as putea spune ce astept exact. Si ca sa nu se intample acel ceva necunoscut cand eu fac altceva, prefer sa nu fac nimic. In fond si Dumnezeu s-a odihnit in ziua a saptea :)

M-am prins acum jumatate de ora ce astept, dar era tarziu sa mai recuperez ziua stata in pat si nu prea cred ca vroiam s-o recuperez. Sincer ii astept pe fratele meu, Vlad, si pe Magda, sotia lui si , cum imi place mie sa-i spun, cumnata-mea. Am observat ca gradele de rudenie imi pun niste probleme si prefer sa dau detalii - de aici "sotia fratelui meu" si "cumnata mea" apar in aceeasi propozitie cand ma intreaba cineva pe cine astept. Locutiunea sinonima cred ca este pentru mine, ca sa-mi fixez gradul de rudenie in minte, dar sa nu discutam acum despre ce probleme am :)).

Vremea aici este... cred ca geroasa conform weather.com, pentru ca de iesit din spital nu m-am invrednicit. Ar fi -7 grade Celsius afara acum si din ce mai tin minte din ce mi-a zis bunicul, cand se opreste ninsoarea vremea devine geroasa. S-ar parea ca a avut dreptate cand mi-a spus, acum multi ani, si din pacate nu mai am cum sa-i confirm spusele. Ca orice copil incapatanat, cand mi-a spus am avut un raspuns stupid: "De unde poti sti cum e vremea, daca vremea e probabila? N-ai cum sa fii sigur". Nu prea ascultam cand suntem mici si nu avem incredere in experienta, dar totusi e bine sa dam cu capul de sus si sa ne convingem de niste adevaruri pe propria piele. Avand 1 metru si 90cm va imaginati cam de cate ori am dat eu cu capul de sus :))

Mi-am adus aminte acum de faptul pe care mi l-a reprosat o buna prietena ieri: nu scriu cu diacritice. Ca sa nu recunosc ca mi-e lene, mi-a venit repede o scuza destul de buna in minte: oamenii nu dau cautare in Google cu diacritice :)). Sunt bun la scuze stupide, dar unele chiar sunt bune, trebuie sa recunosc, chiar daca par subiectiv. O sa ma apuc de maine de scris cu diacritice. Voi ce parere aveti? Cu sau fara? Totusi cred ca o sa scriu in continuare fara - motivul invocat de mine pare totusi bun, cu cat ma gandesc mai mult.

E deja 6.30 in Romania si aici 5.30. Cred ca ma apuc sa ma mai uit la Two and a Half Men - chiar dragut si sec din cand in cand :) Ca sa va stric un pic cheful: Odihniti-va, maine cred ca aveti serviciu :))

O seara buna,

Sambata - prima zi de perfuzii, hold the schnitzel

2010-12-04T21:02:00.007+02:00

Astazi am inceput perfuziile cu o perfuzie de 2 ore si atat, cu un medicament nou, Nelarabine, recomandat pentru limfoame care n-au raspuns la doua sau mai multe tratamente. Medicamentul e nou pentru mine, nu pentru Europa, care l-a acceptat in august 2007.
Pentru a nu ma obliga pe mine sa fiu atent la perfuzie au montat un aparat, caruia eu ii spun "picurator" pentru ca nu stiu cum se cheama de fapt, si care are un senzor pentru a numara picaturile si a seta presiunea pe fir ca sa dureze exact doua ore sau cat e nevoie - tehnologie :) Partea nu tocmai noua a fost ca, desi m-au atentionat ca o sa am greturi, iar n-am avut. Ba chiar mi s-a facut, ca de obicei, foarte foame la 10 minute dupa ce mi-au pus acul in vena. Cred ca in sufletul meu stiu ca o sa fiu intotdeauna cel putin plinut, dar ma uimeste intotdeauna cat de repede mi se face foame in situatii in care alti oameni probabil n-ar putea manca. Anyway, food is good :) Poate ca nu toate felurile sunt bune, dar sunt altfel ca in Romania: alte condimente, alte legume, alte mancaruri, alte sosuri si altfel amestecate

Ca sa nu generalizez totusi, mie mancatul mi se pare o placere de care n-ar trebui sa ne lipsim. Trebuie sa mancam de cel putin 3 ori pe zi ca sa fim sanatosi cat de cat si daca tot trebuie, macar sa ne placa. Mancatul ar trebui sa fie placerea pe care o experimentam cel mai des.

Ma duc sa vad daca mai pot primi ceva de mancare, pentru ca ma simt slabit - mi-e foame in continuare si magazinele de la parter sunt departe si mi-e un pic lene. Sigur primesc ceva de mancare cu fata asta de ochelarist blajin :)

O seara de sambata draguta ;)

Ziua 2, mai interesanta decat ma asteptam

2010-12-03T20:06:00.001+02:00

Ziua asta a fost mult mai interesanta, cu punctia osoasa si cu noul diagnostic pe care se pare ca-l am. Incep cu punctia osoasa. Desi sunt de parere ca mai bine ne fereste Dumnezeu de vremuri interesante
(asta e un citat pe care l-am gasit demult intr-o carte citita intamplator si ii era atribuit lui Confucius - zeitatea pomenita in el cred ca nu era Dumnezeu, dar l-am adaptat eu un pic), ziua de azi a fost exact asa. Intai punctia a fost un pic altfel decat celelalte sapte pe care le-am indurat de-a lungul tratamentelor: pozitia a fost oleaca alta - am stat intins ventral (mi-a venit sa scriu dorso-ventral cum tot auzeam la orele de biologie: peste turtit dorso-ventral :))), dar totusi hai sa zic ca am stat pe burta, ca tot o am, spre deosebire de pozitia fetala din Romania; anestezicul m-a durut, desi in Romania nu m-a prea durut injectarea lui; si cea mai diferita parte e cea cu tampoanele de toate felurile si dimensiunile si punga cu nisip - asta ultima m-a cam zapacit: e o punga cu nisip de un kilogram pe care o aseaza peste plasture ca sa opreasca sangerarea, pentru ca ajungeam greu cu mana. La dotari stam cam prost si la numarul de doctori si asistente pe cap de bolnav si mai prost. Cred ca totul s-a imbunatatit de cand cu reducerile salariale din domeniul medical si cu anularea bonusurilor. Not.

Ca sa fac o paranteza, stupida poate (nu ma pricep la politica si sunt total ignorant in domeniul politic, ca si economic), cred ca numai pe niste incompetenti ii putea duce capul la taierile astea salariale cand sunt si alte solutii (Poate ar trebui recuperate o gramada de taxe si impozite de la cei care nu si le platesc, doar ca idee ce-mi veni mie profanul - din cate stiu in USA exista si o vorba: "Nu scapa nimeni de moarte si de Fisc", Fisc de care eu nu prea am auzit in Romania. Cred ca e si nu e ca Mos Craciun - vine doar o data pe an, si nu vine cu sacul plin, ci pleaca cu sacul plin). Si aceeasi parere o am si despre cei, cred ca aceiasi, care au marit TVA-ul la 24%, in plina criza – cred ca au facut-o sa stimuleze investitiile. Clar asta a fost. Not, again. Dar daca nu ma pricep mai bine nu mai zic nimic.

Oricum, sa revin. Asta a fost prima parte interesanta. De fapt a fost a doua chronologic, dar prima pe care am povestit-o eu. E blog-ul meu – I can bend time J A doua parte interesanta (de fapt prima, dar am “bend”-uit timpul mai devreme) a fost schimbarea diagnosticului, desi vineri am primit informatia ca boala mea este Limfom T Limfoblastic tanar (exprimarea in engleza a fost “early stage T lymphoblastic Lymphoma” si mie nu prea mi-a venit alta traducere), astazi mi s-a comunicat ca este Leucemie Limfoblastica. La prima discutie in Viena cu Prof. Kahls a aparut si subiectul asta si mi-a spus intr-adevar ca de-a lungul timpului pot disparea sau aparea alti markeri si la mine se pare ca s-a intamplat. Sunt un norocos :)

S-ar putea sa fi inteles eu gresit, dar ce cred ca am inteles este ca daca 20% din celule sunt afectate limfomul trece in leucemie. Aflu luni exact ce am inteles sau ce nu am inteles in legatura cu asta. Nu prea am reusit sa ma concentrez dupa partea cu schimbatul diagnosticului – cred ca de asta nu m-a durut nici punctia.

Poate dupa ce ma trezesc maine o sa am mintea mai limpede. Wish me luck. Daca vi se pare ca ma culc devreme la doar 20.10, ganditi-va ca in Viena este 19.10 :)

Somn usor,

Prima zi de spital vienez

2010-12-02T19:14:00.001+02:00

Buna seara,

Oricat am vrut sa aman ziua de astazi, era clar ca totusi ajung si aici. Spitalul AKH nu se compara totusi cu nici un spital romanesc in care am fost. Chiar daca dimineata am asteptat aproape 3 ore pentru a fi internat si asezat la patul meu :)),
de aici incolo lucrurile stau un pic diferit fata de Romania: sunt foarte organizati, iar dotarile sunt demne de science-fiction (fata de cele cu care eram obisnuit). Asta nu inseamna ca functionarii de care m-am lovit la internare sunt mai destepti, departe de mine gandul asta, doar ca au procedurile bine puse la punct. Stiti reclama de la Pepsi cu "to the airport"? Cred ca daca pui maimutica aia la ghiseul de Internari sau Externari si o inveti procedura se va descurca ok.

Astazi mi-au luat iarasi sange pentru analize (mi-au scazut iarasi leucocitele, am 2800 si ceva), mi-au radiografiat plamanii si m-au pipait doua studente pentru examenul fiziologic. Maine am aflat ca voi avea o biopsie osoasa, pentru a vedea daca maduva mea e ok pentru autotransplantul de celule stem - se pare ca exista niste dubii dupa analizele de sange. Vedem maine :)

Se pare ca voi avea si un tratament nou, dar numele medicamentului nu l-am retinut. Mai intreb si maine cum se cheama si imi notez de data asta.

Patul e comod, am o telecomanda pentru lumina, radio si alarmarea asitentelor (cand am avut operatia pentru biopsie, la sectia ORL aveam o telecomanda si mai complexa - avea in plus comenzile pentru televizor si telefon). Tehnologia asta... O sa ma cam ingras - la toate mesele am cate trei feluri de mancare si sport nu prea fac. Bine ca am mouse-ul greu, sa mai fac un pic de exercitiu fizic :))

Mai scriu maine despre ce mai patesc.

Noapte buna

Ultima seara inainte sa incep vindecarea

2010-12-01T23:41:00.001+02:00

Poate ca incep acest blog cu un an si jumatate prea tarziu, dar odata si odata era momentul sa povestesc cate ceva din experienta mea limfoblastica. Eu sunt Andrei, am 28 de ani, cum imi place sa-i spun lui tata cand imi spune ca sunt imatur, si de un an si jumatate am o boala interesanta - limfom T limfoblastic. Din ce am aflat ulterior diagnosticului se pare ca e una dintre formele de cancer pe care ti le "doresti", daca tot trebuie s-o ai.
Totul a inceput inaintea unui mult asteptat concediu la schi cu doua diagnostice succesive de sinuzita si doi dinti perfecti, fara carii, cu nervii necrozati. Dupa doua luni de incercari de diagnostic si antibiotice, am ajuns la biopsie si la diagnosticul final de limfom Non-Hodgkin. De atunci si pana acum am avut trei variante de tratament in Romania cu citostatice si apoi mi s-a recomandat un transplant de celule stem. Asa am ajuns in Viena, unde dupa 1 luna si ceva de verificari si analize maine incep prima tura de chimioterapie.

Dupa acest preambul scurt, vreau sa povestesc ultima mea zi (sper) in Viena inainte sa incep tratamentul ce-mi va aduce viata pe traseul initial. Ninge de dimineata, dar vienezii sunt mai pregatiti pentru zapada chiar si decat statiunile romanesti de schi, pentru ca la ei iarna e aproape ca vara - au mai multe utilaje de deszapezit decat probabil gasim in toata Romania in prag de iarna. M-am trezit de dimineata si am luat-o la picior spre centrul orasului, respectiv Stephans-platz. Destul de multa lume in piata, in ciuda ninsorii abundente. Dupa jumatate de ora de plimbare am intrat intr-un restaurant de familie, nu foarte curat, nu foarte murdar, care s-a aglomerat in jurul orei pranzului. Am mancat ceva nu foarte bun, dar plin de calorii si altfel decat gatitul romanesc, cu mult chimen, celebra varza murata calita, dar fara apfel-strudel la desert. Desi este un desert specific austriac, in multe din restaurantele vieneze nu apare pe meniu. Ciudatel. Poate nu am fost eu prin restaurantele sau "mancatoriile" potrivite. Dupa masa, la intoarcerea la hotel, am dormit 4 ore - cam mult aer liber si miscare dintr-o data :) Dupa cum barbatii stiu bine, plimbarile nu prea au un scop in sine si de asta nu cred ca ne plac :))

Cred ca e cazul sa ma culc din nou - sunt ostenit dupa atata scris. Mai povestesc maine cum a fost prima zi.

Somn usor.